Hapciu.

E un pic din The Stand, romanul scatologic al lui Stephen King (după care s-a făcut și o mini-serie prin 1994, cu Gary Sinise în rol principal; îmi plăcea tagline-ul- The end of the world is just the beginning), și un pic din 28 days later, de Danny Boyle, în filmul ăsta nou al lui Steven Soderbergh. Însă fără maniheismul dumnezeu/diavol prezentat de King și fără cursa-urmărire zombiană a lui Boyle.
Regizorul își urmărește cariera de electron liber în sistemul hollywoodian alegînd să-și bage nasul în genul filmelor-catastrofă. Într-o tradiție pur seventies, își oferă luxul unui all-star-cast de-a dreptul demențial (Matt Damon, Marion Cotillard, Jude Law, Kate Winslet...) pentru a urmări ravagiile unui virus care se propagă din Hong Kong pînă-n sufletul Americii.
Mai mult sau mai puțin captivant, filmul nu mizează pe cartea apocaliptică, ci pe analiza stoică a unei drame la scară mondială. Profită de această ocazie și pentru a analiza acest nouveau genre pe cal alb care-i blogger-ul cu tendințe complotiste.
Un soi de foileton al angoasei, dar care te poate, inevitabil, și plictisi. Eu am încercat să-l scuz numindu-l un film de atmosferă. Are momente bune, momente de somnolență vădită, momente de plictisoșenie impardonabilă. Or maybe I'm just a pretentious little prick who doesn't know better.