În clasa a şaptea, când am
primit de la doamna dirigintă Istoria Literaturii Universale în 3 volume
potrivit de groase, mi-am pus în minte să citesc integral toţi autorii
prezentaţi acolo, pe rând, să nu pierd nimic, pentru că ori e tot ori e nimic,
îmi ziceam de parcă aş fi ştiut ce zic. Şi nu ştiam cu ce să încep şi mi-am zis, might
as well start from the end, why not, şi am început de la litera z şi singurul
autor cu z de acolo era Zola şi prima carte de el care mi-a căzut sub ochi la
biblioteca din oraş a fost Fecunditate, groasă carte, promiţătoare, mi-am zis,
încep bine, chiar dacă de la sfârşit. Şi-aşa a fost, am sfârşit de cum am început,
pentru că atunci când am ajuns la pasajul cu vătraiul pe post de instrument de
tortură menit sa vindece femeile fecunde a trebuit să o las din mână şi să merg
în grădină să dau afară mărul roşu pe care tocmai îl mâncasem de prânz. Şi era
aşa un măr mare şi roşu, un măr care-ţi scraşnea printre dinţi şi-ţi zemuia
toată gura. A fost păcat de el. Nu poţi să termini ce începi de la sfârşit, am
învăţat atunci.
No comments:
Post a Comment