dan herciu

Second love

„am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească...”
Octavian Paler

îmi e dor de o despărţire fără explicaţii inutile
un fel de : „ne mai vedem prin viaţa asta, poate de sărbători, cine ştie...”
punct.

apoi, să mă îmbăt prin crama lui don’ Titi / să cinstesc necunoscuţi / dimineaţa să mă asculte fascinaţi cum le povestesc despre tine / apoi să-l pocnesc pe ăla de a zis :
„...dă-o dracu’ de proastă!”

îmi e dor să te mint privindu-te în ochi
cu cel mai inocent zâmbet posibil
să-ţi spun : „eşti singura femeie din viaţa asta, poate ne căsătorim, cine ştie...”

apoi, să te înşel cu cea mai bună prietenă a ta / chiar de ziua ei / dimineaţa să mă asculte fascinată cum îi povestesc despre tine / apoi să-i şoptesc la ureche:
„...eşti o curvă!”

îmi e dor să mă cert cu toată lumea
care îmi cere explicaţii inutile
să le spun la toţi: „habar n-aveţi cum se omoară o iubire...”

apoi, să-mi iau cortul şi să plec la Sâmbăta de Sus / să mă spovedesc / dimineaţa să mă asculte fascinaţi toţi popii cum povestesc despre tine / apoi să le spun :
„...cam aşa ceva este Dumnezeu!”

bagă-te în gândurile mele dacă ai curaj

eu mi-am târât dragostea
până la sfârşit

Genau

dacă aş găsi un motiv
aş plânge
apoi mi-ar fi ruşine şi aş plânge din nou.

sau poate nu. poate am să fumez.
aşa, sprijinit de marginea numărului ăluia de telefon.

îmi e ciudă că dragostea este
acelaşi lucru. again&again.
mă doare rău spatele. consistent şi identic
repetitiv
exact repetitivitatea aia în dragoste. dragostea devine rutină
şi ştii că devine şi nu faci nimic.

şi nu e bine şi cauţi un motiv. altul decât ăla care ştii că e
evident

din urmă ceva îmi cară pumni în spate. ca nebunul.
sau ca o femeie înşelată. cum vreţi.
sunt plictisit.