Șleahta asta de London freaks- un ansamblu post-modernist de violoniști și suflători ce cîntă muzică de cameră în tradiția crazy pop a celor de la Roxy Music/Dexy's/Anthony and the Johnsons- mă încîntă tare. Sunt bombastici și colorați. Proiectează o afectare ursuză, decadentă. Toate clipurile lor sunt de o teatralitate atent pusă pa punct. Piesele au însă un range enorm, pornind de la adevărate balade epice, with intricate orchestration, pînă la cîntecele mai capricioase, cu mult pizzicato, sound-uri electronice zbîrnîitoare și imagini de desene animate pe fundal.
Îmi plac pentru că sunt îndrăzneți, sar de la armonice glaciale de flaut și vioară la nori haotici de inadvertențe orchestrale. Iar setting-ul gen Queen, Portocala Mecanică, Pink Flamingos and co dă bine, cumva, în toată combinația asta. Pînă și track-urile lor mai puțin ostentative stau mărturie unei inventivități aparte în materie de producție. Uitați-vă mai jos, dacă nu mă credeți.
No comments:
Post a Comment