Pe 13 noiembrie 2000, Rebecca Mead, staff writer pentru The New Yorker, scria un articol numit You've got blog, în care ne povestea despre ciudățenia virtuală recent apărută în viața celor pasionați de calculatoare, internet and the whole bunch, BLOGUL- "a diary-like hyperlinked log". People were in awe, existau doar cîteva astfel de bloguri pe piață iar numărul celor care le urmăreau era probabil și mai mic. Erau anii 2000, for Christ's sake!
Azi blogurile sunt scuipate cu miile în galaxia constant nesătulă a internetului. Oricine are un calculator, conectare la net și degete sănătoase își poate face un blog. Fie că are un punct de vedere valid de transmis lumii sau nu. E free, e fun, e so generation ME.
Nu e prima oară cînd încerc marea cu tastele. E prima oară cînd sper să mă țină. Am avut tot felul de bloguri pînă acum, la unele mă gîndesc cu nostalgie, pe altele nici măcar nu le mai țin minte bine. Am avut un blog refulare-sentimentală-sper-să-l-citească-foștii-mei-iubiți, am avut un blog de modă-iată-ce-conține-șifonierul-meu-please-tell-me-I-have-style, am avut un blog what-the-hell-am-I-writing-here-man?, am avut un blog mă-plictisesc-și-nu-am-ceva-mai-interesant-de-făcut-cu-mîinile, etc.
Cel cu care faci cunoștință azi se vrea, (cum nu?) altfel. Se vrea a avea cît de cît consistență și un punct de vedere. Măcar pentru liniștea mea sufletească. De scris oricum scriu as a full time job. Lună de lună îmi vărs ideile în paginile unei reviste pentru femei. Dar pentru că 196 de pagini nu-mi ajung (și, oricum, nu-i ca și cum le am la dispoziție pe toate, doar pentru bunul meu plac), mai am de vărsat și în altă parte. Așa că de ce nu aici?
Cui i se adresează? I should answer that with an inside joke: ”Sir, you are beautiful. Do you read? Do you think about what you read? Cause I specifically told the agency I wanted somebody who thinks about what he reads.” Deci da, se adresează celor care se gîndesc la cărțile pe care le citesc, la filmele pe care le văd, la muzica pe care o ascultă. La cei care se gîndesc în general. La orice. De la banalul scop al vieții la ideologia castraveților murați. You get the picture.
Așa că, în onoarea a ce trebuia să fie un blog în 2000, și a iubirii mele pentru cărți, filme, muzică, all things beautiful, to be more exact. I am going to write things here. Deal with it.
P.S. Voi încerca să scriu zilnic, așa că.... until tomorrow?
No comments:
Post a Comment