christmas aftertaste

Încep cu o doză sănătoasă de Clemence Poesy- Jeanne Captive (regizor- Philippe Ramos). 

Filmul nu-i nici pe departe cea mai bună variantă a istoriei ultimelor zile din viața Ioanei D'Arc, sunt mai mult decît conștientă de asta. Nici măcar nu-i un film așa de bun pînă la urmă. Asta cu excepția scenelor în care apare Clemence. E ceva cu fata asta. Nu știu ce încă. Well, she's French, so there's that. Dar mai e ceva. It's partly the lips, party the elusiveness, partly the voice. Also, she's not adverse to on-screen nudity (which is a nice coincidence, since I'm not adverse to her being nude).  


Continui cu The Age of Innocence (filmul, pentru un Daniel Day Lewis absolut seducător + recitirea cîtorva capitole din cartea lui Edith Wharton (după care s-a făcut filmul), că după ce am aruncat-o cît colo în facultate, neînțelegînd de ce a cîștigat un Pulitzer, nu am mai pus mîna pe ea)


Umplu golurile și întreruperile cu povești și povestiri despre Parisul anilor douăzeci, că tot e perioada în care tot jur că ar fi trebuit să mă nasc. Mai precis pagini din astea:

- În prima găsești tot felul de anecdote haioase despre literați, mobsters and speakeasies și despre cum se amestecau ei și interacționau și se complăceau în tot felul de întîmplări mai mult sau mai puțin absurde. În plus, avem și ceva istorie a intelectualității vremii, gen cum s-a născut fenomenul boemiei, care era treaba cu situația expaților și ce s-a întîmplat cu generația de aur, adică aia de dinainte, că așa e mereu, cea de aur e cea pe care n-ai avut-o, cum bine remarca blondul cu gînduri negre din ultimul film al lui Woody Allen. 
- A doua e no comment. Poate doar Gertrude Stein în Jurnal a mai vorbit așa de plin și de bine despre Paris și tot ceea ce a însemnat perioada aia.
- A treia e lejeră și de duminică, dar are legătură cu Hemingway, așa că de ce nu, nu?
- Iar a patra e pentru clătit ochii. 


Iar soundtrack-ul suprem la toate astea:

pentru gustul imoderat pentru instrumente marginale și marginalizate și pentru videoclipul ce pare un proiect de bricolaj very hippie și pentru că la prima ascultare am crezut că Beirut și-a schimbat sexul și pentru că la a doua ascultare mi-a arătat ea mie, făcîndu-mă să mă îndrăgostesc, și pentru că are dreptate în ce spune în piesă.