numărătoare

Am vizionat mai bine de o sută de ore de reality-show-uri cheesy și am descărcat cîțiva terra sănătoși de seriale polițiste pe care, de asemenea le-am vizionat cu religiozitate. Nu, nu mi-am compromis capacitățile mentale. Mi-am crescut doza de cinism cu House, mi-am hrănit the killer inside me cu Dexter, am rîs cu Phil în Modern Family și mi-am adus pasiunea platonică pentru Sheldon Cooper la cote alarmante.

Mi-am schimbat de două ori reședința, mi-am uitat intenționat lucruri în cel puțin 3 case, mi-am revizuit mood-board-ul de 6 ori, păstrînd intacte doar o pagină de agendă cu o ilustrație neterminată de Klimt și o tăietură de revistă pe care scrie că ”just because no one understands you, doesn't mean you're an artist", am desenat puțin și prost și mi-am cumpărat o Diana Mini pe care nu am folosit-o niciodată.

Am stat în jur de 500 de ore pe ringul de dans (unde mi s-a făcut de cel puțin zece ori observație că mă mișc ca un zombie, and that i should stop freaking people out), am băut x vodka martini și y campari orange, am fost la 9 concerte (cel al Rihannei, din Budapesta, oricît m-aș da eu de intelectuală non-ascultătoare de chestii comerciale, a fost cel mai tare. She rested her case.), am lăcrimat la finalul Egoistului, cînd Radu Beligan trebuia cărat pe brațe, și am rămas mută la măiestria lui Puric în Sinucigașul.

Am văzut 253 de săruturi la televizor, mi-am promis să le încerc pe toate, m-am îndrăgostit de trei ori și am trecut prin 9 stări mai mult sau mai puțin serioase de melancolie sentimentală, nu am simulat niciun orgasm și NU, repet NU m-am îndrăgostit de Ryan Gosling, ci doar de personajele lui.    

Am visat de trei ori că sfîrșesc ca Talitha Getty, de 5 ori că locuiam în Malaparte, cu tot cu castul din Le Mepris, o dată că aveam o aventură de-o noapte cu Christy Turlington (după ce am văzut Catwalk, era de așteptat) în timp ce pe fundal Carla Bruni repeta obsesiv ”We have plenty of time to think of things. That's why we are so smart”,  și de nenumărate ori că am o pisică numită Torrerro. Sau era Toblerone? Ah, și că I was wing walking across the ocean.

Mi-am cumpărat 67 de cărți, am citit jumătate din ele, un sfert le-am împrumutat iar pe restul le-am dăruit. Am plîns la a 5-a recitire Just Kids și după trei sferturi parcurse din The Golden Notebook. M-am holbat la Caligramele lui Apollinaire și am concluzionat că sunt imbecilă, după care m-am resemnat cu seria La Miezul Nopții, de Stephen King. S-au scorojit pereții în timp ce răsfoiam căscînd un volum despre Renașterea Italiană.

Am îngurgigat cantități industriale de fotografie, invidiind meschin fiecare shot reușit (în special pe cele ale lui Edouard Boubat, în ultima vreme), și am răsfoit 336 de reviste.

Am fost acostată de 13 neica nimeni pe stradă, înjurată de 3 vagabonzi și palpată pe posterior de 7 perechi de palme.

Mi-am fumat de două ori greutatea în țigări Virginia Slims mentol sau Dunhill negru și am băut de două ori greutatea bunicii mele în Cola light.

Mi-am ratat de trei ori tunsoarea, dar, într-un mod ciudat, resemnarea la faptul că arăt ca vărul lui Bruce Lee a venit neașteptat de repede. Mi-am pus unghii false, mi le-am smuls singură după ce am concluzionat că arăt ca o vrăjitoare și că nu pot să-mi fac treaba, adică să scriu, m-am tatuat de două ori, pe braț mi-am scris motto-ul vieții (ceva ce ar putea avea legătură cu faptul că felul meu de a iubi e like a greek fire, an incendiary weapon used in naval battles as it could continue burning even under water, dar nu are) și... în altă parte mi-am desenat un fulg (NU de zăpadă), că tot fugeam de ei cînd eram mică.

Am avut 18 vînătăi dobîndite în urma lovirii repetate de același colț al patului, m-am înbolnăvit de 4 ori, mi-a fost spartă vena în 3 locuri la recoltare de sînge, am avut 24 de migrene, am înghițit flacoane de calmante, mi-am șubrezit imunitatea umblînd dezbrăcată, am băut mai puțină apă decît cola și mai puține ceaiuri decît apă.

Am pierdut o bună prietenă, mi-am recăpătat o alta, care nu era pierdută, ci doar departe, și am cîștigat două noi. Mi s-a spus că sunt anti-socială, dificilă și că ”unu ca mine, care să te iubească așa, n-ai să mai găsești”. Am rîs și plîns în gînd la fiecare inepție, I moved on, I started over. Am conchis că on n'est jamais trop libres.