foc de paie

“It is certainly not then—not in dreams— but when one is wide awake, at moments of robust joy and achievement, on the highest terrace of consciousness, that mortality has a chance to peer beyond its own limits, from the mast, from the past and its castle tower. And although nothing much can be seen through the mist, there is somehow the blissful feeling that one is looking in the right direction.”- Vladimir Nabokov

Nu cred că m-aș fi înțeles prea bine cu Nabokov. În adolescență, cînd ardeam pe Ada sau ardoarea, mi se părea cel mai profund lucru. Pe măsură ce-l citesc și recitesc (mai ales opera critică), îmi dă o impresie vagă de limitare. E mărginit și mă mărginește. Auzi la el: ”Cărțile se scriu cu inteligență, dar se citesc cu șira spinării.” Parcă-i ceva un pic agresiv și arogant la felul în care ar vrea să ne învețe ce e literatura și cum ar trebui s-o consumăm ca să rămînem cu ceva. It all just doesn't seem that effortless anymore, it's like he's consumed with this gritty hunger to prove what he knows and how little we do. It's too teachy-teach for me, lately. Plus că nu crede în puterea viselor, ceea ce mie personal mi se pare cea mai mare dintre limitări. 

Dar, pînă la urmă, nu-s autoare de nicio lolită, așa că omul probabil are dreptate și eu iar am citit cu sufletul, în loc să-mi pun coloana vertebrală la muncă.