Contrar opiniei generale, lumea merge la vot din ce în ce mai mult. Suntem în criză globală așa că alegem, pentru a ne liniști, cel mai bun sportiv, personalitatea anului, un nou logo pentru lătratul cățelului, cea mai sexy domnișoară, cea mai stilată mașină... Și tinerii își fac, mai nou, datoriile electorale. Votează în masă pentru cîntăreții pe care îi vor uita de îndată ce le-au asigurat succesul, sau pentru toți necunoscuții care visează să devină celebri.
Să mai fie vreo zi din an în care nu ni se solicită un vot, două? Erau vremuri cînd chestia asta era serioasă, avea ca scop schimbarea destinului unei țări sau transformarea unei duminici plictoase într-una amuzantă, însuflețită (era de ajuns să lansezi o dezbatere despre următoarele alegeri și gata, spectacolul era asigurat). Azi actul s-a banalizat, deplasîndu-se de la urne la tastatura calculatoarelor sau telefoanelor noastre mobile. Și iată-ne transformați în alegători ai cotidianului, obligați să ne dăm cu părerea despre tot și să tranșăm tot, tot timpul și, mai presus de toate, cît mai repede.
Nici nu am terminat bine de digerat (prost!) ultima bucățică de prăjitură pe anul 2011, că marile mărci agroalimentare ne cer să alegem biscuiții anului... 2012, dacă-s ăia cu cremă roz sau ăia dați prin nucă de cocos. Mai mult, poți deveni fan pe Facebook al mărcii preferate de brînzeturi sau al fabricii de piulițe unde ți-a fost asamblată bicicleta.
Primul pas timid către militantismul de azi? În loc să lipești afișe duminica dimineața, ți se va cere cel mult să lipești un timbru pe spatele unei scrisori-răspuns, în care ai spus negru pe alb dacă susții tradiționalismul, pentru că nu vrei să se schimbe cu nimic rețeta ancestrală, sau progresul, care dictează adăugarea constantă a unui ingredient nou, inovator. Tipii de la marketing nu au reușit să se pună de acord: paprika sau ierburi aromate? Nereușind să ajungă la un compromis acceptabil, rămîne în mîinile consumatorului-alegător să le departajeze. Trebuie să-ți faci datoria, altfel nu iese vegeta bună.
Și, ce-i drept, îți ia mai puțin timp să-ți dai cu părerea despre subiecte pe cît de diverse, pe atît de futile (Îți place ploaia? Dar soarele? Seychelles sau Ibiza?) decît în cadrul unui referendum european. Pentru că asta-i, de fapt, problema. Nu mai avem timp de nimic, doar de nimicuri.
No comments:
Post a Comment